„Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de
fii.”
Repetabila povară
Adrian Păunescu
Cît ne țin părinții cu surime,
Argintați de fostele blesteme,
Ne mai ținem noi în întregime
Și ne batem pentru diademe.
Cît pămîntul ne mai ține azi
Sau ne ținet noi de bietul dînsul,
Scote-i, Doamne, viața din năcaz
Vreau din fericire să-i simt plînsul.
Dă-le, Doamne, viață-nc-o bucată
Sau mai multe vieți anonimate.
Arde crucea ce mereu o poartă
Ca povară grea ascunsă-n coate.
Dă-le și noroc pe sub picioare,
Cînd sunt grele beznele de noapte.
Să se scurgă chinul c-o sudoare.
Să se moaie lacrima
în lapte.
Dă-le ,Doamne,lumii niște milă
Și părinții fă-ne să ne ierte.
De s-ascund și ei într-o argilă
Ne muțim ca fiarele inerte.
Dă-le, Doamne, viață-nc-o buncată,
Să ne ținem de pămînt prin ei.
Ramura-i cu frunze încărcată.
Rădăcina noastră de bunei.
Nicolae
Demenciuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu