Valeriu Gafencu - trup şi suflet pentru neam şi ţară!

     Astăzi în incinta bibliotecii din or. Sângerei a avut loc un seminar cu titlu Valeriu Gafencu - trup şi suflet pentru neam şi ţară! 

     Seminarul a fost cordonat de către dn. Lilia Costeţchi - biblioteca orăşănească, Cucoş Lucia - viceprimar Sângerei, preot Vadim Corostinschi - preşedinte a Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi din Sângerei şi mulţi alţi invitaţi din raionul Sângerei şi nu numai... 

 Biblioteca publică orășenească a găzduit în data de 18 februarie, curent, un eveniment pentru suflet și pentru mărirea mândriei conştiinței naționale pentru predecesorii noștri. Cu osârdia cuviincioasă a directorului Bibliotecii Lilia Costețchi și a echipei sale, a fost comemorat Sfântul închisorilor, cel care a fost şi va fi mereu Valeriu Gafencu. În această zi El ar fi împlnit 61 de ani. La invitația organizatorilor la eveniment au participat oameni de bună credință din orașul Sângerei, care au dorit să-l cinstească pe comemorat, membrii Asociației tinerilor ortodocşi din Moldova, istorici şi buni cunoscători ai acestei pagini strălucite de istorie şi conştiinţă naţională care a înscris-o acest martir al neamului şi fiu credincios Bunului Dumnezeu. De asemenea la sărbătoarea de comemorare a fost prezentă  primăria oraşului Sângerei, cât şi familia Gorun, soţii Gheorghe şi Eugenia Gorun, care au realizat o icoană cu chipul Sfântului Închisorilor şi cu Sfântul Duh alături de chipul său.

Vera Tabarcea

Moderatoarea activităţii de comemorare Valeriu Gafencu Sfântul Închisorilor, 61 de ani de la naşterea în Împărăţia cerurilor, Lilia Costeţchi a exprimat un elogiu multpătimitului martir şi a adus detalii elocvente din viaţa, activitatea sa şi dăruirea sa credinţei şi dragostei întru Hristos Mântuitorul. Ea a elucidat cu drag, emoţie şi talent lucruri pe care mulţi chiar şi din cei prezenţi nu le-au cunoscut până acum. Lilia Costechi le-a scos din fila de aur care a trăit-o adevăruri despre Sfântul cel mare al neamului nostru din ultimul veac. Impresionate au fost relatările despre viaţa lui Valeriu Gafencu, cel care a atins un înalt nivel de viaţă duhovnicească în închisorile comuniste, unde a şi murit.  Moderatoarea a informat asistenţa că Valeriu a fost omul jertfei totale. El s-a sacrificat, liber şi conştient, fără ezitare: tinereţea, familia, libertatea şi viaţa pentru Hristos, pentru neam şi pentru patrie. Martirizat la vârsta de 30 de ani, după 11 ani de regim carceral îngrozitor el îşi merită din plin titlul de Sfântul Închisorilor.  El a trăi prin Hristos. Gândea prin Hristos, vedea lumea întreagă prin Hristos.  În închisoare Valeriu Gafencu l-a găsit pe Hristos, a descoperit sublemaţia credinţei.  Împletea ca un monah munca cu rugăciunea prin osteneala trupului, meditaţia, lectura, duhovnicească şi dragostea să semeni.  A citi mult în viaţa lui, dar în închisoare nu mai citea decât Sfânta Scriptură. Era un model desăvârşit şi o armă eficientă împotriva regimului de teroare. Deseori anchetat şi ameninţat sub opresiuni imense să renunţe la credinţă. De fiecare dată el avea puterea să răspundă că este creştin prin naştere şi destin şi că nu există mântuire decât prin Hristos.

Patru preoţi, părintele Sergei Zubate, părintele Maxim Guzun, Vadim Corostinschi şi părintele Marcel Dodu, parohul Bisericii din satul Vrăneşti şi-au exprimat adeziunea de a săvârşi rânduiala Panaşidei de Pomenire pentru veşnica pomenire a lui Valeriu Gafencu.

A doua zi după 18 februarie 1952 Valeriu Gafencu îşi aştepta în linişte trecerea către Domnu. După ce s-a spovedit şi înpărtăşit, strălucind de bucurie l-a chemat pe Ioan Ianolide și i-a transmis verbal testamentul său, imediat după acesta studentul Valeriu a trecut la cele veşnice, la Mântuitorul pe care atât de mult l-a iubit. Avea puţin peste 30 de ani.

Lilia Costețchi a mai informat publicul prezent că l-a mormântul lui Valeriu Gafencu n-a fost pusă nici o cruce. Nici nu i s-a scris numele nicăieri, locul înmormântării rămănând o taină. Dar el a rămas viu până în prezent în sufletele şi constiinţa celor care l-au cunoscut şi au auzit de el, toţi aceştia dând mărturie despre viaţa sa de martir, câştigată până astăzi.

La îndemnul moderatoarei s-a păstrat un minut de reculegere pentru cel pomenit şi scos din neant. Findcă a mai fost şi o fire de poet şi a compus poezii fiind în închisoare cititorii bibliotecii, care sunt şi membri ai Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi din Sângerei  au  recitat poezii dedicate matirului şi veşnicului poet S-a remarcat faptul că poeziile compuse de acest Sfânt al Închisorilor se cântau în celule, drept adevărate rugăciuni închinate Domnului. Astăzi  aceste rugăciuni se cântă în Biserică, pe muzica lui Mihai Lungeanu.

Vădit pătrunşi de acestă viaţă a martirului familia Gorun din Sângerei, Gheorghe şi Eugenia, şi/au topit sufletul cu drag de Gafencu asupra un unor icoane  pictate cu talent şi dragoste. Pictorul a reuşit să pună în oglinda icoanei chipul Sfântului Gafencu iar alături şi cel al Duhului Sfânt care l-a însoţit şi îl însoţeşte acolo în cerul Domnului. Eugenia Gorun, apreciind importanţa evenimetului din incinta Bibliotecii, a remarcat că avem nevoie ca fiinţe, ca oameni, ca statornicire morală şi a constiinţei de asemenea sensibilizări şi evenimente. « Vă mulţumesc că sunt prezentă la acest eveniment, că particip la comemorarea lui Valeriu Gafencu, o viaţă de martir. Puţin suntem acei care purtăm acestă credinţă în suflet. Prin acestă icoană realizată am dori să arătăm cât de pur a fost Valeriu Gafencu. Alături de el este Duhul Sfănt.”

Gheorhe Gorun, pictorul, l-a iconizat cu puterea credinţei sale sfinte şi cu demnitatea sa înaltă, îndeaproape de Biserică şi de cele purtate sfinte de acest înger al suletelor noaste Valeriu Gafencu. Astăzi îl recunoştem drept martir şi fiu întru Hristos. Să-l cinstim şi să ne purificăm prin El, a continuat mesajul lor soţii Gorun.

Alţi cunoscători ai istoriei acestei file strălucite, cum sunt şi au fost prezenţi la eveniment, compozitorul Mihai Ungureanu, istoricul Petru Gherman au apreciat înalt activitatea de comemorare şi de cunoaştere a celui care a fost al neamului fiu şi martir. Ei au promis că se vor implica în noi dezvăluiri a esenţei faptei, vieţii sale remarcabile, întrucât, în opinia lui Petru Gherman ea mai rămăne o enigmă.

Drept reprezentant al primăriei, viceprimarul Lucia Cucoş, a dezvăluit în alocuţiunea sa misterul Valeriu Gafencu şi a amintit asistenţei că ziua de 18 februarie este a treia zi de comemorare a lui Valeriu Gafencu. Până la acest eveniment de comemorare, a spus ea, în oraş, în Centrul de Creaţie şi Agrement a fost organizat un turneu la şah, închinat lui Valeriu Gafencu. Prin susţinerea primăriei, încă trei ani în urmă în oraşul Sângerei a fost înălţată o răstignire închinată lui Valeriu Gafencu, la sfinţirea căreia au fost prezente şi surorile lui. Răstignirea a fost adusă din România cu sprijinul şi din iniţiativa Asociaţiei Tinerilor Creştini Români din R.Moldova, ASCOR.

Atât părintele Serghei Zubate, cât şi părintele Vadim Corostinschi au intervenit pe parcursul dezvăluirilor despre cel care a fost Sfântul Închisorilor, dar şi al Bunului Dumnezeu. S-a menţionat faptul că foştii deţinuți care l-au cunoscut pe Valeriu Gafencu şi-au pătimit împreună cu el în închisorile României au înaintat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române un dosar cu mărturii despre sfinţenia sa, cerând canonizarea acestuia. Deocamdată Sfântul Sinod, singura autoritate care poate hotărâ oficial canonizarea, încă nu s-a pronunţat în privinţa acestei propuneri. Întelectualii români şi organizaţii non guvernamentale solicită urgentarea operaţiunii de căutare a osemintelor lui Valeriu Gafencu în anul 2013, care pot fi identificate prin cruciuliţa de argint pusă în gura martirului de prietenul său Ioan Ionolide, pentru a fi recunoscut după moarte. Canonizarea va fi o bucurie sufletească pentrunoi toţi. Până atunci răbdarea aşteptării împlinirii acestui fapt pentru martirul neamului nostru e să-l cunoaştem să-l pomenim şi să-i ducem mai departe glasul rugăciunii sale. Să ne învăţăm pe exemplul vieţii și a jertfirii sale a fi curaţeniei sufleteşte a iubi cele sfinte, a ne înălţa prin credinţă.

sursa: Ecoul Nostru