marți, 18 martie 2014

Prețuiește viața!



     Proiectul Prețuiește viața! Este un proiect promovat de către Asociația Tinerilor Ortodocși din Moldova, în rândul tinerilor și este promovat mai des prin rețelele de sociașizare.
     Ce cuprinde acest proiect? 
Discutând cu mulți tineri prin rețelele de socializare se vede spaima de a da pe față problemele vieții pe care le au și fiind goi lăuntric fără a avea o susținere morală, sau un sprijin cui ar putea săi descopere problemele cu care se confruntă adolescenții, cad în deznădejde, iar alții chiar își iau viața prin diferite forme ale sinuciderii. Tinerii cred că dacă își pun capăt zilelor, pun și capăt problemelor apărute în viața lor.


Începând din particular și văzând că e posibil de a schimba atitudinea adolescentului de a alege ceva în viața sa și anume viața, de aici a și pornit ideea de a promova această idee și în noi orizonturi și pe o scară mai largă. 

Ideea este că marea majoritate a adolescenților s-au gândit cel puțin o dată la sinucidere, o parte măricică din ei au și încercat, însă din păcate unii dintre ei reușesc să-și ducă isprava până la capăt. Oricare ar fi motivele unei astfel de tentative, nimic nu justifică gestul în sine. Nu există nimic eroic în a-ți lua viața. Lumea nu te va ține minte cu admirație și nu vei face nimic excepțional.

Sinuciderea nu este nici act de curaj, nici de lașitate, este pur și simplu o abandonare, o capitulare. Lași armele jos și te predai. Liniștea oricum nu o vei dobândi, scăparea nici atât. Iar după trecere greutatea se îngrelează prin munca veșnică a iadului. De aceea sinuciderea nu este o soluție, indiferent de motiv.

     Ideea este că marea majoritate a adolescenților s-au gândit cel puțin o dată la sinucidere, o parte măricică din ei au și încercat, însă numai puțini dintre ei reușesc să-și ducă „isprava” până la capăt. Oricare ar fi motivele unei astfel de tentative, nimic nu justifică gestul în sine. Nu există nimic eroic în a-ți lua viața. Lumea nu te va ține minte cu admirație și nu vei face nimic excepțional. Sinuciderea nu este nici act de curaj, nici de lașitate, este pur și simplu o abandonare, o capitulare. Lași armele jos și te predai. Liniștea oricum nu o vei dobândi, scăparea nici atât. Iar după trecere greutatea se îngrelează prin munca veșnică a iadului. De aceea sinuciderea nu este o soluție, indiferent de motiv.
             Totuși, să aprofundăm puțin esența acestui subiect. De ce ajung tineri să comită un astfel de gest sau măcar o tentativă?! Iată de ce:
-          Un semnal de alarmă pentru a atrage atenția; de obicei tentativa nu este niciodată atât de serioasă încât să se și finalizeze, însă, suficient încât să atragă atenția. Adolescenții vor să tragă un semnal de alarmă, sau o posibilitate de a fi auziți. Sunt metode mult mai blânde și mai eficiente de a atrege atenția cuiva. Prin sinucidere nu faci decât să îi sperii. Câștigă-le respectul, nu-i speria.
-          Din dragoste. Decepțiile în dragoste sunt extrem de frecvente. Cu toții am iubit și am fost părăsiți în perioada adolescenței. Ei bine, atunci tinerii simt că viața lor s-a sfârșit, că nu vor mai iubi niciodată, că vor fi mereu nefericiți. Suferă și acest lucru le întunecă mintea. Iar singura ieșire pare a fi moartea. Dar nu este deloc așa, daca o iubire se sfârșește, vine o alta care să merite. După spusele cuiva că dacă Dumnezeu ți-a luat ceva
-          Se simt neînțeleși, neiubiți. Comunicarea este extrem de dificilă în adolescență. Indiferent că vorbim de părinți sau de prieteni, adolescenții se simt adesea neiubiți și neînțeleși. Ca și cum sunt invizibili. Ca și cum nimeni nu le dă importanță. Ca și cum nu au voce, personalitate, credibilitate. Nu reușesc să se facă auziți. Nu reușesc să se integreze. Și-atunci, tinerii se simt lipsiți de importanță. Ca și cum ei nu contează și nu vor reuși niciodată să stârnească interes sau iubire. Nu este deloc așa. Dacă cineva nu-ți acordă atenția pe care o dorești, asta nu înseamnă că nu ești iubit sau nu reprezenți nimic. Fă-te auzit, comunică, arată cine ești.
-          Din cauza familiei. Când în familie sunt frecvent scandaluri, certuri, bătăi. Când tatăl sau mama sunt alcoolici, atunci adolescenții sunt împinși spre moarte. Își doresc o familie normală, liniștită. Dar realizând că lucrurile nu se vor liniști, probabil niciodată, ei cred că singura soluție este moartea. Nici chiar atunci nu trebuie să încerci să îți iei viața. Trebuie să înduri sau să îndemni părintele sănătos, să pună capăt răului, să se desparta, pentru ca toată lumea să trăiască în tihnă. Până la urmă mai bine divorțați decât la nesfârșit în frică și teroare.
-          Din cauza abuzurilor. Indiferent că sunt abuzați fizic, verbal sau psihic, adolescenții pot ceda ușor. Chiar dacă părinții sunt cei care comit abuzurile sau prietenii, adolescenților le este rușine sau teamă să spună cuiva. Și iarăși, singura soluție pare moartea. Dar nici atunci nu este o decizie întemeiată. Trebuie să ai curaj și să spui cuiva în care ai încredere, despre lucrurile care ți se întâmplă. Mama, tatăl, mătușa, unchiul, diriginta sau poliția, întotdeauna va exista cineva care să vrea și să poată să te-ajute. Nu-ți lua viața. Există o rezolvare, crede-mă.
-          Din cauza singurătății, dezamăgirilor, tristeților. Unii adolescenți sunt sortiți să crească fără părinți, fără familie… unii sunt orfani de mici, alții devin dintr-o dată, brusc. Moartea cuiva drag marchează pe oricine. Adolescentul se vede singur, suferă, dorul îl apasă, viața îl apasă, singurătatea îl sufocă, nimic nu mai pare la fel, de aceea, crezând că Dincolo se va întâlni cu cei dragi lui, alege să se sinucidă. Știu că pierderea părinților, a fraților, a bunicilor, este un lucru crunt. Însă… vor apărea în viața voastră alți oameni care să vă aline dorul, suflet… Timpul vindecă orice rană.
-          Din cauza fricii. În adolescență se fac multe prostii, multe chestii ce par a fi cele mai îngrozitoare lucruri. „Prietenii” sau profesorii amenință că le vor spune părinților și uite așa se naște un lanț fără sfârșit. Un lanț care te face să comiți greșeală după greșeală. La un moment dat, adolescenții obosesc de-atâtea ascunzișuri, se satură să trăiască cu teama în suflet și se hotărăsc să moară. Mare greșelă. Oricât ar fi greșelile de mari, părinții te iartă și te vor ajuta să ieși din greșelile comise. Poate că te vor pedepsi, dar o vor face doar pentru ca tu să înveți morala greșelilor tale. Un lucru este cer, nu te vor lăsa la greu. Așa că mai bine spune-le tu adevărul, decât să afle de la străini. Te vor ierta, îți garantez.
       Motivele probabil că sunt infinite, însă acestea cred că sunt cele mai frecvente. Cele mai uzate motive din cauza cărora adolescenții atentează la viața lor. Dar știți, nu sunteți Rome și Julieta, nu trăiți un roman cu peripeții sau un roman de dragoste, este VIAȚĂ, viața voastră. Dar nu suficient de a voastră încât să vă sinucideți. Nimeni nu are dreptul să atenteze la viața nimănui, nici chiar la propria viață. Numai Dumnezeu are acest drept. Și în plus, dacă nu muriți, puteți rămâne cu sechele fizice, psihice și emoționale, care vor durea mult mai mult decât viața de dinaintea tentativei.
        Poți preda armele, poți renunța, poți muri… sau poți lupta pentru tine, pentru fericirea ta, dar mai ales viața ta. Până la urmă viața e o luptă, o luptă în care ne asumăm totul. Asumarea duce la evoluția noastră ca ființă, om, persoană, suflet. Accepți, lupți, răzbești… crede-mă, poți.
         Viața este frumoasă, indiferent de obstacolele ei.