miercuri, 20 iunie 2012

ÎN VIZITĂ LA MĂNĂSTIRE

   Fiecare zi din viața nostră vine și se duce aducând greutăți, dar și bucurii atât în familie cât și cu cei din jur. Astăzi am dorit ca să schim anturajul acestei vieți și m-am deplasat la una din mănăstirile din apropierea or. Sângerei și anume, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, s. Coada Iazului, r-nul Sângerei. 


     Fiecare așezământ monastic ca și alte locuri închinate Domnului au în centru biserica, ...care nici porțile iadului nu o vor birui pe Ea... spune Mântuitorul Hristos. 
     Lăcașul Sfânt ca și alte edificii au nevoie de a fi renovate, dar totuși își au frumusețea sa care ne atrage să le admirăm. 

     Intrând pe teriutoriul mănăstirei se simte o altă atmosferă, nu ca cea de care eram obișnuit acasă, sau la serviciu de aglomerație, ci era o liniște care te aducea la Dumnezeu. Toate grijile, oboseala și apăsarea nevoilor vieții au dispărut, parcă lea luat cineva și lea lăsat după poartă simțind totodată acea ușurare în Domnul.
     În biserică se săvârșea slujba de seară utrenia. Era zi de rând, așa că la slujbă nu prea erau mulți, nici creștini nici călugărițe, dar slujba, anturajul și voința de a discuta cu Dumnezeu umplea biserica dar și sufletele fiecăruia dintre noi cu ceva neobișnuit, de nedescris. După terminarea slujbei am ieșit afară și am tras cu ochiul să văd cum trăiesc, muncesc, se bucură și se nevoiesc în Domnul cei care locuiesc aici la mănăstire...
     Am intrat în biserică, m-am închinat la icoane, am scris la slujbe, ca și orce creștin rugând pe bunul Dumnezeu pentru sănătatea mea, a familiei mele și a celor din jur...
     
     Fiecare din locuitorii acestui teritoriu se nevoiau care și pe unde, ca și fiecare dintre noi pe la casele noastre, căci mănăstirea este tot o familie, doar că mai mare unde tot este Tată (Preotul Duhovnic), și mama (Maica Stareță), care au grijă de curățenia și tot ce are nevoie obștea dată.
     Am venit aici ca să-mi găsesc eul meu, lepădând sinele după poartă măcar un pic să mă simt mai aproape de Dumnezeu cum spune și Hristos că cel care dorește să-mi urmeze Mie, să se lepede de sine să-și ia Crucea... noi toți putem s-o facem dacă nu se primește tot timpul, haideți măcar periodic să lăsăm grijile vieții, și să ne unim cu Hristos Domnul aici pe pământ prin sfintele slujbe de la Biserici, Mănăstiri prin tainele lăsate de El, ca într-un final să rămânem uniți cu El până la sfârșitul veacului.
     Iată așa am încheiat eu pelerinajul sau mai bine zis în căutarea eului  și aflarea liniștei lăuntrice. Vă sfătui și pe dv. când auziți Glasul Domnului (clopotul), veniți la rugăciune la Bisericile din apropiere și găsiți-o și dv.